La 15 octombrie 2016, cele 197 părți la Protocolul de la Montreal au semnat amendamentul de la Kigali pentru reducerea progresivă a utilizării hidrofluorocarburilor (HFC) la nivel mondial. Acest acord va contribui la consolidarea obiectivului Acordului de la Paris, și anume limitarea încălzirii globale la 1,5 °C – 2 °C până în 2100. Această evoluție a fost salutată de toți actorii europeni din domeniul refrigerării și climatizării. Conform modelului F-Gas II, inițiat de Uniunea Europeană, acordul de la Kigali instituie, de asemenea, o reducere treptată a HFC în echivalent CO2.
Calendarul stabilit va conduce la reducerea progresivă a utilizării HFC în funcție de trei categorii de țări, cu puncte de plecare și etape de reducere diferite:
• primul grup se referă la „țările dezvoltate”
• al doilea grup include țările așa-numite „în curs de dezvoltare”
• al treilea grup include India, statele din Golf, Iran, Irak și Pakistan.
Până în 2048, toate țările ar trebui să atingă 15-20% din consumul actual în echivalent CO2. Calendarul, care are caracter juridic obligatoriu, poate fi revizuit sau accelerat pentru toate țările, în funcție de progresele tehnologice.
De reținut: 16 țări, printre care Statele Unite, Japonia, Germania și Franța, precum și 19 organisme/donatori privați, au promis, înainte de semnarea acestui acord, o ajutor de 80 de milioane de dolari (71,5 milioane de euro) pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de reducere a emisiilor de COGermania și Franța, precum și 19 organisme/donatori privați, au promis, înainte de semnarea acestui acord, o ajutor de 80 de milioane de dolari (71,5 milioane de euro) pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare în această tranziție. Finanțarea tranziției, estimată la câteva miliarde de dolari, va face obiectul unor noi discuții la sfârșitul anului 2017 în cadrul Protocolului de la Montreal.