În timp ce consumul digital crește de câteva decenii, inteligența artificială, rețelele sociale și numărul de persoane cu acces la tehnologia digitală în țările emergente multiplică nevoile în mod exponențial.
Un centru de date poate fi o unitate proprie a unei companii, poate oferi găzduire pentru colocare, poate găzdui servicii de cloud computing sau poate fi un centru de calcul intensiv.
Cu toate acestea, stocarea datelor ocupă spațiu, consumă apă și energie pentru funcționarea și răcirea mașinilor și trebuie să asigure securitate și fiabilitate – gândiți-vă doar la temperaturile extreme pe care le pot atinge aceste mașini.
În prezent, acestea reprezintă între 3% și 4% din emisiile globale de gaze cu efect de seră* și ar putea ajunge la 14% până în 2040. În același timp, ele utilizează 3% din electricitatea mondială, iar această cifră va crește la 10% până în 2030. Prin urmare, energia poate reprezenta până la 75% din costurile de funcționare ale unui centru de date**. La construcția centrelor de date se aplică deja reglementări și standarde, cum ar fi EN 50600 și ISO 50001, la care se referă Directiva europeană privind eficiența energetică.
Documentul Comisiei Europene “Conturarea viitorului digital al Europei” prevede în mod expres că centrele de date trebuie să fie neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2030.
Pentru a face centrele de date mai ecologice, trebuie să optimizăm mai întâi eficiența energetică încă din faza de proiectare.
Dacă luăm în considerare faptul că aerul condiționat și răcirea reprezintă 40-50% din consumul de energie al unui centru de date, îmbunătățirea este un domeniu major de dezvoltare. Impactul poate fi redus prin integrarea în planurile energetice locale, prin furnizarea de energie regenerabilă, de exemplu prin amplasarea în apropierea turbinelor eoliene sau prin recuperarea căldurii și injectarea acesteia într-un sistem de încălzire urbană. Având în vedere acest obiectiv de eco-responsabilitate,centrele de date trebuie să integreze eco-proiectarea încă de la începutul proiectului, să devină mai eficiente din punct de vedere energetic și să optimizeze sistemele de răcire.
Până în prezent, există diferite tehnologii de răcire, cunoscute sub numele de răcire convențională, răcire prin imersie și răcire pe cip.
Există două tipuri de sisteme de răcire convenționale. CRAC (circuit de aer condiționat ventilat), care este deosebit de util în țările în care este frig în mod natural și care injectează aer rece din exterior cu ajutorul unor ventilatoare, și CRAH, care utilizează un chiller de apă răcită.
În cazul răcirii convenționale, sunt posibile inovații, cum ar fi utilizarea căldurii reziduale. Johnson Control a anunțat recent lansarea unui chiller centrifugal cu R-1234ze.
Utilizarea lichidelor de transfer termic din surse vegetale, cum ar fi Greenway ® Neo N, care consumă mai puțină energie în procesul de producție decât produsele pe bază de combustibili fosili, reprezintă o altă modalitate de îmbunătățire a eficienței energetice. Acest lichid de transfer termic poate fi combinat cu producția de energie electrică de tip ecologic cu panouri solare sau cu instalații geotermale.
În cazul răcirii prin imersie, serverele sunt scufundate într-o baie cu lichide Novec comercializate de grupul Dehon. Utilizatorii pot contribui, de asemenea, la reducerea impactului asupra mediului prin utilizarea mai responsabilă a tehnologiei digitale în viața de zi cu zi, după cum subliniază AGIT (Alliance Green IT) în publicațiile sale. Știați, de exemplu,că 4G consumă mai multă energie decât WiFi?
Nu există nicio îndoială că provocările energetice cu care se confruntă centrele de date vor stimula inovarea și vor duce la o reorganizare a actorilor de pe această piață.
* Raportul proiectului Shift
** AGIT- KPI pentru centrele de date
Știați că?
Climalife oferă servicii de livrare și descărcare în vrac pentru lichidele de transfer termic.
Toate aceste soluții sunt disponibile la Climalife:
Contactați-ne pentru a afla mai multe